Masuri de protectie impotriva electrocutarii

Masuri de Protectie impotriva electrocutarii

Protectia impotriva electrocutarii

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirectă, măsurile de protecție care pot fi aplicate sunt următoarele:

a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;

b) legarea la pământ;

c) legarea la nul de protecție;

d) izolarea suplimentară de protecție, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;

e) izolarea amplasamentului;

f) separarea de protecție;

g) egalizarea și/sau dirijarea potențialelor;

h) deconectarea automată în cazul apariției unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;

i) folosirea mijloacelor de protecție electroizolante.

Procedeele utilizate în tehnica electrosecurităţii pot fi clasificate în următoarele categorii mari, funcţie de metoda prin care se urmăreşte reducerea riscului de producere a electrocutării:
 înlăturarea tensiunilor accidentale de contact sau micşorarea acestora la valori
inferioare limitelor periculoase;
 mărirea impedanţei echivalente a omului;
 micşorarea duratei de trecere a curentului prin corpul uman.
Funcţie de destinaţia lor, sistemele de protecţie pot fi clasificate în două categorii, şi anume:
 protecţii cu conductor de protecţie destinate să evite menţinerea unor tensiuni
accidentale periculoase;
 protecţii fără conductor de protecţie destinate să evite producerea unor tensiuni accidentale periculoase, acestea fiind aşa-numitele.
Sistemele din prima categorie îşi îndeplinesc funcţia de protecţie fie prin micşorarea tensiunii elementelor protejate, puse accidental sub tensiune, fie prin înlăturarea acestei tensiuni, prin deconectarea elementelor la care se înregistrează tensiunea accidentală.

Din această categorie, a protecţiilor cu conductor de protecţie, fac parte următoarele:
 protecţia prin legare la pământ;
 protecţia cu reţea generală de legare la pământ;
 protecţia prin legare la nul;
 protecţia automată împotriva tensiunilor accidentale;
 protecţia automată împotriva curenţilor de defect;
 protecţia prin separare, combinată cu protecţia împotriva curenţilor de defect.
Sistemele de protecţie din cea de a doua categorie evită producerea unor tensiuni
accidentale periculoase, prin crearea unor circuite izolate faţă de pământ şi prin utilizarea unor tensiuni de lucru de valori reduse. Din această categorie, a protecţiilor fără
conductor de protecţie, fac parte următoarele:
 izolarea suplimentară de protecţie (protecţia prin izolare);
 protecţia prin alimentare cu tensiune redusă;
 protecţia prin separare (utilizarea de transformatoare de separare, având, de obicei,
puteri relativ mici, care să permită crearea de circuite de alimentare izolate faţă de
pământ).

Măsurile tehnice care pot fi utilizate pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă, funcţie de condiţiile locale, sunt următoarele:
 acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice sau aşa-numita izolare suplimentară de protecţie, care nu
reprezintă acelaşi lucru cu izolaţia principală, destinată bunei funcţionări a
echipamentului, pe toată durata de exploatare a acestuia;
 închiderea în carcase de protecţie a părţilor active sau a celor aflate în mişcare,
precum şi realizarea de acoperiri cu învelişuri exterioare;
 realizarea de îngrădiri de protecţie;
 protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile accidental, prin asigurarea unor
distanţe minime de securitate;
 efectuarea de lucrări cu scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau
echipamentului electric şi verificarea lipsei de tensiune înaintea începerii lucrării
propriu-zise;
 legarea temporară la pământ, prin care se crează zona protejată şi zona de lucru,
prin utilizarea de dispozitive speciale pentru legare la pământ şi în scurtcircuit;
 folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
 alimentarea echipamentelor la tensiune foarte joasă, de protecţie (alimentarea cu
tensiune redusă);
 egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru;
 limitarea la sursă (inductor) a influenţelor electrostatice şi electromagnetice.

Masuratori PRAM prize de pamant si instalatii electrice!

Asiguram o gama variata de masuratori si verificari pram, atat pentru instalatiile de impamantare, cat si pentru instalatiile electrice.

rezistenta de izolatia a cablurilor electrice

Masuri de protectie ipotriva electrocutarii prin atingerea indirecta

În general, măsurile de protecţie care pot fi aplicate pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă sunt următoarele:
 utilizarea tensiunilor foarte joase de securitate;
 legarea la pământ;
 legarea la nul de protecţie;
 izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului;
 izolarea amplasamentului;
 separarea de protecţie;
 egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
 deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni accidentale periculoase
sau a unor curenţi de defect periculos de mari;
 folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
În majoritatea situaţiilor, este interzisă folosirea drept protecţie principală a următoarelor măsuri: izolarea amplasamentului; egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
deconectarea automată la tensiuni periculoase sau la circulaţia curenţilor de defect periculoşi; folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice sau aşa-numita izolare suplimentară de protecţie, care nu
reprezintă acelaşi lucru cu izolaţia principală, destinată bunei funcţionări a
echipamentului, pe toată durata de exploatare a acestuia;
 închiderea în carcase de protecţie a părţilor active sau a celor aflate în mişcare,
precum şi realizarea de acoperiri cu învelişuri exterioare;
 realizarea de îngrădiri de protecţie;
 protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile accidental, prin asigurarea unor
distanţe minime de securitate;
 efectuarea de lucrări cu scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau
echipamentului electric şi verificarea lipsei de tensiune înaintea începerii lucrării
propriu-zise;
 legarea temporară la pământ, prin care se crează zona protejată şi zona de lucru,
prin utilizarea de dispozitive speciale pentru legare la pământ şi în scurtcircuit;
 folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
 alimentarea echipamentelor la tensiune foarte joasă, de protecţie (alimentarea cu
tensiune redusă);
 egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru;
 limitarea la sursă (inductor) a influenţelor electrostatice şi electromagnetice.

Flesch-Reading-Ease-Score: -232

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!